Guvernarea Ilie Bolojan a început cu pași grăbiți și măsuri brutale, dar fără o viziune coerentă. Așteptările mari, construite pe baza unei cariere administrative solide la nivel local (în Oradea și Bihor), par a fi contrazise de realitățile unei administrații centrale profund diferite. Deocamdată, debutul mandatului său este marcat de lipsă de transparență, comunicare deficitară și decizii controversate, luate în absența unor consultări publice reale.
Printre primele măsuri ale noului executiv se numără tăieri generalizate, aplicate fără o analiză profundă a impactului social și educațional. Sub pretextul echității și al reducerii cheltuielilor, bursele elevilor și studenților merituoși au fost diminuate sau chiar anulate, generând revolta unei părți semnificative din mediul academic și educațional. A fost o lovitură aplicată exact acelei categorii care ar fi trebuit încurajată: tinerii performanți.
Aplicarea mecanică a unei doctrine egalitariste în cheltuieli – în care toate categoriile sunt tratate la grămadă – nu reflectă nici viziune, nici strategie. Este o formă de administrare contabilă, în care cifrele primează în fața oamenilor și a nevoilor reale ale societății. Faptul că Guvernul nu a prezentat public o analiză de impact sau o justificare detaliată pentru aceste tăieri alimentează percepția că lipsa de organizare este mai gravă decât lipsa de bani.
În plus, stilul autoritar și închis, lipsit de comunicare deschisă cu presa, societatea civilă sau partenerii instituționali, adâncește ruptura între guvern și cetățeni. Cei care l-au susținut pe Bolojan cu entuziasm, invocând modelul Oradea, sunt acum primii afectați și… tăcuți.
Poate că căciula țării e, deocamdată, prea mare pentru un lider care a performat local, dar care nu reușește, cel puțin în această etapă, să gestioneze complexitatea și presiunea unei guvernări naționale.
