Martorele tăcute ale istoriei – piesele de mobilier de la Domeniul Coroanei din Segarcea

0
1468

DSCN4742 (Copy)Despre istoricul Domeniului Coroanei de la Segarcea până în anul 1948, se pot spune multe, sursele documentare fiind numeroase, însă despre ce s-a întâmplat cu patrimoniul mobil aflat acolo, după acest an, nu se cunosc foarte multe lucruri.

În anul 1948, după abdicarea regelui Mihai, autoritățile comuniste au emis o serie de acte normative ce reglementau statutul juridic al domeniilor ce aparținuseră Coroanei României. Decretul nr. 983 din 26 Mai 1948 menționa în felul următor:

„Art. 1. Prin efectul Legii cu nr. 363 din 1947, pentru constituirea Statului Român, în Republica Populară Română, publicată în Monitorul Oficial nr. 300 bis din 30 Decemvrie 1947, Statul Român este de drept reintegrat pe aceeași dată în deplina proprietate a tuturor bunurilor ce constituiau Domeniul Coroanei și a celor ce erau folosite sau administrate sub denumirea de Casa Regală, împreună cu întreg inventarul viu și mort.

Art. 2. Toate bunurile mobile și immobile, care la data de 6 Martie 1945, se aflau în proprietatea fostului rege Mihai I, ori al altor membri ai fostei familii regale, trec, pe aceeași dată, în proprietatea Statului Român.

De asemeni, trec în proprietatea Statului Român și orice alte bunuri dobândite după data de 6 Martie 1945, de cei arătați la alin. 1. Orice acte de dispoziție sau de constituiri de drepturi reale asupra acestor bunuri intervenite după data de 6 Martie 1945, sunt nule de drept.

Art. 3. Prin jurnal al Consiliului de Miniștri se vor lua măsuri pentru administrarea acestor bunuri.”

Odată cu acest decret începe odiseea mai puțin cunoscută a multor obiecte care au aparținut familiei regale aflate în mai multe reședințe din RomâniaaleCoroanei.

Chiar dacă în arhivele statului român se mai pot regăsi documente sub forma unor inventare ale obiectelor aflate la Domeniul Coroanei din Segarcea, cert este că despre soarta multora dintre acestea nu se mai știe nimic.

pv predare primire oficiu (facsimil Muzeul Olteniei) (Copy)Această situație o avem până în data de 15 Martie 1979 când în baza unui proces-verbal de predare-primire, un birou din lemn sculptat și o oglindă venețiană din cristal ajung în posesia Oficiului Județean Dolj al Patrimoniului Cultural Național de la Spitalul Orășenesc Segarcea.

pv predare primire spital segarcea oficiu (Copy)Surprinzătoare este consemnarea din documentul aflat în arhiva Muzeului Olteniei „predarea-primirea bunurilor care au aparținut A. D. C. Segarcea aflate în păstrarea Spitalului orășenesc Segarcea”.

Specialistul care a preluat aceste piese s-a ferit, în plină perioadă comunistă, să menționeze complet Administrația Domeniului Coroanei, preferând să scrie prescurtat A. D. C.

Despre felul cum era consemnat în scris tot ce era legat de familia regală, relevant este și actul de predare a celor două piese către Muzeul Olteniei în care Domeniul Coroanei apare sub denumirea „A. D. Segarcea”.

De fapt, o bună parte din bunurile mobile aflate în fostele reședințe regale a fost salvat, atât cât s-a mai putut începând cu anul 1974 (Legea 63/1974), atunci când Nicolae Ceaușescu a hotărât ca acestea să intre în categoria patrimoniului cultural.

Despre restul obiectelor ce se aflau la Domeniul Coroanei din Segarcea în anul 1948 nu se mai știe nimic. Din informațiile oferite de dl. dr. Toma Rădulescu, fost șef de secție la Muzeul Olteniei şi căruia îi mulțumim pe această cale, cu puțin timp înainte de a fi recuperate cele două piese de mobilier amintite mai sus, se mai știa și de existența „câtorva tacâmuri” care aparținuseră familiei regale.

Conform spuselor dlui. Toma Rădulescu se pare că biroul sculptat de culoare neagră a fost realizat în prima jumătate a sec. XX și a aparținut regelui Ferdinand sau Carol al II-lea.

Este posibil ca acest birou să fi fost martor la momentul din septembrie 1914 când principele moștenitor Ferdinand și prințesa Maria s-au întâlnit, la Domeniul Coroanei din Segarcea, cu prinții moștenitori ai Greciei sub motivul că participă la o partidă de vânătoare.

Adevăratul motiv al acestei întâlniri a fost însă stabilirea condițiilor intrării României în războiul care tocmai începuse, lucru care se va întâmpla abia în anul 1916.

Oglinda venețiană din cristal, martoră tăcută și ea a multor momente istorice, va putea fi admirată în curând în cadrul expozițiilor de la Secția Istorie-Arheologie a Muzeului Olteniei.

„Prin instituirea Domeniilor Coroanei, ați afirmat din nou că monarhia ereditară constituțională este piatra angulară a edificiului nostru național și ați voit să-mi dați o nouă dovadă de iubire și de încredere. Primesc acest semn de devotament cu recunoștință și fiți încredințați că în Palatul Meu, care este al națiunii, toate ideile, toate simțămintele, toate nevoile cele mari ale țării vor găsi totdeauna un răsunet puternic și în toate împrejurările un sprijin călduros” – Carol I, regele României.

După o serie de discuții, legea privind Domeniul Coroanei a fost votată în Parlament la 5 iunie 1884, fiind apoi promulgată prin Decretul Regal nr. 1789 din 9 iunie 1884. Din cele 1200 de moșii ale statului, au fost atribuite Domeniului Coroanei 1% din acestea: Rușețu (Brăila), Sadova şi Segarcea (Dolj), Cociocul (Ilfov), Gherghița (Prahova), Clăbucetu-Taurului și Muntele Caraiman (Prahova), Domnița (Râmnicu-Sărat), Bicazul (Neamț), Mălin (Suceava), Borca, Sabașa-Farcașa (Suceava) și Dobrovățu (Vaslui).

Pentru cultivarea viței de vie s-au format secții deosebite pe domeniile mai apropriate și mai mari cum era Segarcea, unde au fost aduse instalații perfecționate pentru producția vinului și pentru păstrarea lui în bune condiții.

Fiecare domeniu s-a înzestrat cu clădirile și cu anexele necesare unei exploatații moderne. În primii ani, la Segarcea a fost înființată o pepinieră de viță de vie unde se cultivau 60 soiuri. Ulterior a luat naștere plantația de viță de vie, pe o suprafață de 300 ha. Între 1906-1908, pe baza proiectului a doi arhitecți români, Iosif Exner și Jean Pompilian, a fost ridicată crama, sub coordonarea lui Ștefan Făgădău.

Aceasta a fost una dintre primele edificii din beton armat din România. Construită în formă de cruce greacă, aceasta folosea principiile vinificării gravitaționale și însemnele Coroanei – blazonul familiei regale și cununa de crini regali – îi împodobeau intrarea.

muzeograf – arheolog Florin RIDICHE

manager Muzeul Olteniei din Craiova

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.