Muzeul Olteniei: 137 de ani de la nașterea diplomatului NICOLAE TITULESCU (născut la 4 martie 1882), la Craiova!

2142

Muzeul Olteniei păstrează în colecțiile sale un important fond „Nicolae Titulescu”, donat în anii 1977-1980, de către urmașii săi.

Foarte multe obiecte personale și corespondența cuplului Ecaterina și Nicolae Titulescu, au fost moștenite de Sergiu Nenișor, nepotul de soră. și, totodată, secretarul particular al marelui diplomat.

Toate aceste obiecte de o inestimabilă valoare istorică au fost donate Muzeului Olteniei Craiova de doamna Mariela Emanoil, fiica lui Sergiu Nenișor.

NICOLAE TITULESCU a urmat pensionul Jules Javet cu examen şi certificat de absolvire la Şcoala Obedeanu, Liceul Carol I din Craiova (1900); Facultatea de Drept din Paris (1903). Doctor în drept la Paris (1905). A fost ales membru corespondent (1930) şi titular (28 mai 1935) al Academiei Române.

Întors în ţară, devine profesor de drept civil la Facultatea de Drept din Iaşi (1904-1909), apoi la Facultatea de Drept din Bucureşti (1909-1927). A editat la Craiova gazeta “Ţăranul” (1907).

Colaborator al lui Take Ionescu, NICOLAE TITULESCU se înscrie în Partidul Conservator-Democrat; deputat din 1912; ministru de Finanţe (1917- 1918), în cabinetul Brătianu şi în cel al lui Averescu (1920-1921); ministru de Externe (1927-1928; 1932-1933; 1933-1934; 1934- 1936). 

În 1918, pleacă la Paris şi face parte din Consiliul Naţional pentru Unitatea Românilor şi din delegaţia României la Conferinţa de pace de la Paris (1919); trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Londra (1921); delegat permanent al României la Societatea Naţiunilor (1924); membru al Curţii permanente de arbitraj de la Haga (1930); representant al ţării la conferinţele de la Spa (1920), Londra (1921), Haga (1920-1929).

Ales preşedinte a celei de a-XI-a şi a-XII-a sesiuni a Adunării generale a Societăţii Naţiunilor, în 1930 şi în 1931, este singurul diplomat care a deţinut de două ori această funcţie.

A avut un rol important în crearea unui sistem de securitate colectiv (alianţe regionale): Mica Înţelegere (1921) şi Înţelegerea Balcanică (1934). Membru al Biroului director al Academiei Diplomatice Internaţionale din Paris, de la fondare; vicepreşedinte în 1927; ales preşedinte în 1934. Orator neîntrecut, a obţinut succese răsunătoare în străinătate fiind recunoscut drept una dintre prestigioasele personalităţi ale vieţii politice internaţionale.