Dincolo de incompetență: Guvernarea cinică a celor care au uitat ce înseamnă „om”
Există momente în care incompetența administrativă se transformă în ceva mult mai sinistru: o cruzime instituționalizată. Decizia Guvernului de a impozita persoanelor cu dizabilități nu este o simplă eroare fiscală. Este un act de o inumanitate profundă, o mărturie a unui stat care și-a pierdut busola morală și care își caută echilibrul bugetar în buzunarele celor mai neajutorați cetățeni.
Să analizezi situația persoanelor cu dizabilități din România necesită nu doar cifre, ci și o minimă capacitate de empatie. Premierul Ilie Bolojan pare să fi eliminat complet această componentă din ecuație, înlocuind-o cu o logică mecanicistă, „aiuristică” și, în final, profund distructivă.
O lecție de istorie: Când rațiunea învingea cinismul
Pentru a înțelege profunzimea căderii actuale, trebuie să privim înapoi. Să ne amintim CĂ AU MAI FOST vremuri de drastică austeritate, de tăieri generalizate, perioade criticate vehement. Totuși, chiar și în acele contexte de criză majoră, a existat o linie roșie pe care guvernanții de atunci nu au îndrăznit să o treacă: nu s-au atins de drepturile persoanelor cu dizabilități.
Aceea nu era o dovadă de generozitate, ci de discernământ. Ei au înțeles că un stat care își lovește cetățenii vulnerabili își pierde legitimitatea de a exista. Actualul Guvern, condus de Ilie Bolojan, demonstrează că ștacheta morală poate fi coborâtă la infinit. El nu doar că taie, dar o face cu o aroganță care sugerează că acești oameni ar trebui să fie recunoscători că nu li se ia și mai mult.
Mecanica absurdului: Relansarea prin pauperizare
Este absolut fascinantă – în sensul morbid al cuvântului – mentalitatea care stă în spatele acestor măsuri. Cum poți, ca decident, să crezi că impozitarea unei mașini adaptate sau a unei case locuite de o persoană imobilizată va contribui la „relansarea economică”?
Nu există nicio logică economică validă în a lua bani de la oameni care nu au capacitatea de a genera venituri noi.
Aceste măsuri nu sunt rezultatul unei analize, ci al unei indiferențe totale. Ele arată un sistem în care persoana cu dizabilități este redusă la o cifră într-un tabel, un simplu „cost” ce trebuie optimizat.
Un stat fără orizont moral
Un stat care nu are măsuri de protecție pentru persoanele vulnerabile este un stat care se îndreaptă spre o prăpastie valorică. Acțiunile Guvernului actual nu sunt un plan de guvernare, ci o demonstrație de forță a insensibilității.
Umanitatea nu este o opțiune în actul de guvernare, ci o obligație fundamentală. Iar guvernul actual, prin măsurile sale tăioase și absurde, tocmai a eșuat acest test elementar.
